• „To speak about everything, to say everything, is the act of a silent man” - Anonim

Cărți despre muzică: 3 introduceri

Cărți despre muzică: 3 introduceri

Dintre toate artele, muzica e, probabil, cea mai greu de înțeles cu adevărat, fiind cea mai abstractă. Cu toate astea, mare parte din fundalul vieții noastre de azi e muzical (mai țineți minte sentimentul ăla straniu de absență a muzicii în magazine în lockdown?) și, dintre arte, se crede că muzica este, totuși, cea mai veche (cu mult înainte de pictură și, spun unii, chiar și înaintea limbajului, deși o asemenea ipoteză este dificil de demonstrat, dar o păstrăm pentru frumusețea argumentației). Cei mai mulți dintre noi ascultăm și simțim muzica, fără a fi nevoie să-i și înțelegem alfabetul: nu este nevoie să poți citi o partitură muzicală ca să poți fi mișcat de frumusețea unei melodii. 

Eu sunt dintre cei care mai degrabă simt muzica și nu o pot înțelege decât cel mult ca fenomen cultural, antropologic, istoric, fără a putea, în același timp, s-o poată înțelege în sine. Alfabetul muzical îmi este cel mai puțin cunoscut dintre toate alfabetele artistice și simt asta ca pe o pierdere, într-adevăr. Însă treaba asta nu mă împiedică să citesc despre muzică, s-o ascult și s-o trăiesc. Așa că am adunat în bibliotecă niscai titluri, iar mai jos mi-am propus să vorbesc despre trei volume care mi se par potrivite ca introduceri în acest univers complex și fascinant al muzicii. 

Pentru o introducere „ca la carte” cred că cel mai potrivit volum este unul apărut anul trecut la Editura Corint, și anume Aritmetica sunetelor. Muzica pe care nu o înveți la școală, de Ana-Maria Rusu. Dacă titlul poate părea ușor înspăimântător pentru cei cărora nu le-a plăcut matematica în școală (mie „Alfabetul muzical” mi s-ar fi părut mai potrivit, dar e de gustibus), subtitlul este mult mai prietenos și potrivit cu conținutul cărții (de fapt, subtitlul este, într-un fel, laitmotivul unei colecții de astfel de introduceri din care au mai apărut două despre fizică - Din ce este construită lumea și Universul într-o picătură de apă, ambele de Traian Anghel - și una despre chimie - Enciclopedia ilustrată a elementelor chimice, de Jack Challoner). 

De la notația muzicală (cine a inventat-o, sisteme de notare, programe de editare a partiturilor), la prezentarea instrumentelor muzicale, a tipurilor de voci și genurilor muzicale, până la aspecte mai particulare, precum folclorul muzical românesc, influența muzicii asupra mișcărilor sociale sau gusturile muzicale. Informația este deopotrivă textuală, cât și vizuală (volumul este full color, cartonat și în format mare: 22x27 cm), iar prezentarea este prietenoasă și accesibilă, vădind experiența autoarei ca profesoară de muzică și inițiatoare a unor proiecte valoroase de educație muzicală (Mai multă educație în școli și grădinițe și Educație Muzicală). În plus, din când în când sunt strecurate în text și coduri QR care te conduc spre diferite melodii pentru o mai bună ilustrare a conținutului muzical divers pe care-l prezintă: de la muzică clasică, la folclor la muzică de divertisment (jazz, rock, disco, pop, muzică de vodevil, muzică de film etc. etc.) 

Este genul de carte pe care o poți citi cu interes cap-coadă, dar la care te vei întoarce de multe ori doar pentru a-ți lămuri anumite aspecte particulare care te interesează la un moment dat. De asemenea, este utilă atât în bibliotecile cititorilor cu copii, cât și ale celor care doresc să-și completeze educația muzicală la orice vârstă. O enciclopedie de aproape 300 de pagini, excelent lucrată (atât ca paginare, cât și ca îngrijire a textului), pentru mine această apariție a fost o reală bucurie (cu atât mai mult cu cât este o lucrare scrisă de un autor român și lucrată împreună cu un colectiv de referenți și editori români).  

Tot o introducere în cultura muzicală este și Un an magic. Muzică clasică pentru fiecare zi, de Clemency Burton-Hill, de data asta direct prin intermediul „materiei prime”, adică al melodiilor. Volumul se axează în special pe muzica clasică și propune câte o melodie de ascultat în fiecare zi a anului, fiecare recomandare fiind însoțită și de un text de prezentare (al melodiei, al compozitorului, al stilului, al contextului istoric). Un exercițiu simpatic poate fi să urmărești recomandările zilnic pe parcursul întregului an, câte una pe zi, sau, pur și simplu să deschizi cartea din când în când și să asculți melodia zilei respective din calendar sau, pur și simplu, melodia la care s-a deschis. Altfel, nu e chiar genul de carte de citit cap-coadă dintr-o suflare, însă poate fi un bun prilej de a-ți înfrumuseța și îmbogăți o zi. Iată, mai jos, pentru ilustrare, o pagină din volum, cea dedicată zilei de 10 aprilie: 

 

10 aprilie

Concertul nr. 7 în fa major pentru trei piane, K. 242 („Lodron”)

1: Allegro

de Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791)

 

Un alt exemplu strălucit, după deliciul pentru două piane din februarie, al unui Mozart care compune pentru mai multe claviaturi și își arată abilitatea supranaturală de a crea ceva ce pare a fi conversație muzicală vivace în timp real.

Acest concert s-a născut la dorința uneia dintre protectoarele sale, o contesă pe nume Antonia Lodron, care a vrut o lucrare pe care să o poată interpreta împreună cu fiicele sale, Aloysua și Josepha. Mozart, care avea doar 20 de ani la acea vreme, s-a executat corespunzător și a croit fiecare parte în funcție de abilitățile de interpretare ale solistelor. Mai târziu, a transformat compoziția într-o versiune pentru două piane pe care a interpretat-o alături de sora lui, Nennerl. 

Muzica lui Mozart este capabilă de atât de multe, însă rar se întâmplă să ascult ceva compus de el care să nu-mi facă ziua măcar puțin mai bună. Această lucrare este o dovadă excelentă în acest sens. 

 

Și cea de-a treia recomandare este tot o introducere, dar de alt fel, evident, și anume Omul muzical. O istorie a vieții pe Pământ, de Michael Spitzer, un volum care-și propune să privească fenomenul muzical într-un mod exhaustiv, de la dezvoltarea și evoluția muzicii în lumea naturală, până la diferitele forme culturale pe care le-a luat muzica în cultura umană. În ciuda titlului, nu este vorba despre o istorie cronologică, volumul fiind structurat mai degrabă tematic, astfel încât poate fi citit ca un fel de istorie anecdotică a muzicii.

Cu informații din istorie, evoluționism, biologie, neuroștiințe, antropologie, sociologie, literatură ș.a. Omul muzical este o operă unică prin construcția narativă. Este ca și cum ai avea în față imaginea unei orchestre și ai avea acces atât la muzica pe care o produc împreună instrumentele, cât și la fiecare instrument în parte. Sau ca și cum ai avea în mână un diamant (sau, mă rog, imaginați-vă orice fel de piatră care strălucește, poate fi și o sare gemă) și ai putea s-o vezi și ca întreg, dar și să-i studiezi în detaliu fiecare mică fațetă. O poveste totală și incitantă, care te poartă prin toată diversitatea manifestărilor muzicale, dându-ți sentimentul că în timp ce-ți spune povestea, creează o întreagă lume. Și mai uimitor este felul în care sunt create firele care unesc muzica cu alte manifestări ale culturii umane (de la istorie, cultură, politică, literatură etc.) Lectura acestei cărți m-a făcut să-mi doresc să existe astfel de studii pentru fiecare domeniu în parte, dar intuiesc că o astfel de construcție narativă nu ar putea fi creată decât de un om muzical cu o minte-orchestră (autorul este muzicolog și pianist). 

Este o carte pe care o iubesc și pentru că am lucrat la ea, dar și pentru perspectivele pe care mi le-a deschis. Această abordare multiculturală a muzicii mie mi-a fost de folos pentru că mi-a înlesnit accesul la acest gen de manifestare artistică pe care, cum ziceam la început, mai degrabă îl simt, decât să-l înțeleg. Pentru ilustrare, puteți citi acest fragment care mi se pare revelator pentru stilul și conținutul cărții. 

Fiecare într-un stil diferit (și cu un conținut diferit), volumele de mai sus sunt, din punctul meu de vedere, potrivite pentru o inițiere în studiul muzicii. De asemenea, ele se și completează foarte bine, putând fi citite pe rând sau chiar în paralel. Evident că mai sunt numeroase alte volume pe tema asta, nu e o listă exhaustivă. De exemplu, următoarele pe lista mea de interes sunt două volume care privesc aspecte mai științifice (mai exact neuro-științifice) ale aprecierii muzicii: Muzicofilia. Povestiri despre muzică și creier, de Oliver Sacks, și Creierul nostru muzical. De ce suntem fascinați de armoniile sonore, de Daniel Levitin. Singura problemă cu cărțile astea e că mi se par ambele la fel de interesante și, momentan, nu știu de care să mă apuc, haha. 

 

Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.


Articole asemănătoare

Femeia la carte: recuperări

Cărți cu și despre femei, reinterpretări moderne ale basmelor și miturilor vechi, dar și reinterpretări ale poveștilor moderne.

Reduceri și recomandări Nemira la aniversarea a 25 de ani de plăcerea lecturii

Cu ocazia împlinirii a 25 de ani de existență și de plăcere a lecturii, Editura Nemira a venit în întâmpinarea cititorilor cu o ofertă aniversară de zile mari: 45% reducere la toate cărțile și transport gratuit în săptămâna 18-24 iulie.

„Nouă povești muzicale” de Tiberiu Soare (fragment în avanpremieră)

Volumul „Nouă povești muzicale” cuprinde transcrierea conferințelor din seria „Vorbe despre muzică și muzicieni” organizate de Fundația Calea Victoriei și dirijorul Tiberiu Soare.

1 Comentariu

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu


  1. Sfinxproduction 28-04-2023 03:23

    Un articol foarte bun, felicitari!

    Raspunde