Câte cărți e bine să-ți iei în vacanță?

Nu știu alții cum sunt, dar una dintre cele mai mari temeri pe care le am când plec în vacanță e că nu o să am destule cărți la mine. Așa că, de obicei, car după mine de două sau chiar de trei ori mai multe cărți decât apuc să citesc. Îmi dau seama de fiecare dată că dacă, de exemplu, plec două zile, nu am cum să citesc patru cărți. Dar nu pot să plec cu mai puține. Una nu iau niciodată. Două ar fi ideal, presupun,  dar dacă nu-mi plac și prefer să le abandonez? Așa că mai bine mai iau una de rezervă și, unde au încăput trei cărți, evident că pot intra și patru. Și tot așa. Să nu mai spun că oricum mereu am și tableta după mine, în caz de urgență.

Zilele astea m-am apucat să-mi fac bagajul pentru vacanță. Plec o săptămână, deci dacă s-ar putea să car o bibliotecă după mine, aș fi cea mai fericită. Din rațiuni practice las biblioteca acasă și mă apuc să aleg cărțile pe care le iau după mine în rucsac (ce bine că am cumpărat unul foaaarte încăpător).

Aleg, mă răzgândesc, aleg din nou, mai las una, mai iau alta, până la urmă mă hotărăsc și iau așa: cărți de relaxare, romane ușurele potrivite pentru vacanță sau cărți pentru copii (Trenul orfanilor, de Christina Baker Kline; Obiecte ascuțite, de Gillian Flynn; Four, de Veronica Roth; Tabăra, de Louis Sachar; Dragul meu ticălos, de Daria Donțova, Numără stelele, de Lois Lowry), cărți ceva mai grele în caz că mă plictisesc de cele ușurele (Abonatul nu poate fi contactat, de Cristina Andrei; Se numește pasiune, de Alawiya Sobh; Viața acestui băiat, de Tobias Wolff; Venit pe lume, de Margaret Mazzantini; Jurnal de lectură, de Alberto Manguel) și cărți pentru studiu pe care sper să ajung să le deschid (Chasses infernales et cohortes de la nuit au Moyen Âge, de Claude Lecouteux; Les fils de Caïn: L'image des pauvres et des vagabonds dans la littérature européenne du XVe au XVIIe siècle, de Bronislaw Geremek). Și, ca intermezzo, pentru pauzele între cărți, două volume de proză scurtă: Inima inimii, de Antonio Lobo Antunes, și Să distrugi și să arzi tot, de Wells Tower. 

Evident, se va găsi cineva să mă întrebe „dar ce faci cu toate cărțile astea?” sau „chiar crezi că le citești pe toate?” sau, preferata mea, „dar nu te duci în vacanță să te relaxezi?” Ba da, mă duc, de aia îmi iau de citit și de lucru, ca să mă relaxez cum trebuie. Nu știu dacă aș spune că sunt workaholică, însă adevărul e că nu mă pot deconecta niciodată definitiv. Din fericire pentru mine, până acum munca s-a confundat cu pasiunea. Mi-e greu să le deosebesc, de asta muncesc cu pasiune chiar și în vacanță.

Sunt convinsă că nu le voi citi pe toate, dar nu doar că nu-mi pare rău că nu iau mai puține, ci chiar îmi pare rău că nu le pot lua pe toate. Oare cele care rămân acasă nu sunt triste că nu are cine să le citească? 

Voi cum faceți față stresului legat de cărțile pe care le luați în vacanță? Care e proporția perfectă pentru vacanță? Ziua și cartea? Ziua și suta de pagini? Ceva îmi spune că nu sunt singura care cară mai multe cărți decât e nevoie. Și mai am o curiozitate: oare măcar Obama citește toate cărțile pe care și le-a luat cu el în vacanță?