• „Neștiutoriu gândul omului spre ce menește” - Miron Costin

Secolul XXI va fi social sau nu va fi deloc, despre „Arta rețelelor sociale”, de Guy Kawasaki și Peg Fitzpatrick

Secolul XXI va fi social sau nu va fi deloc, despre „Arta rețelelor sociale”, de Guy Kawasaki și Peg Fitzpatrick

Personal și profesional mă interesează foarte tare domeniul Social Media. În primul rând pentru că este vorba de o nouă formă de comunicare. Nu știu dacă va schimba fundamental natura umană, însă, ca să parafrazez într-o manieră pretențioasă, cred că „secolul XXI va fi social sau nu va fi deloc”. În al doilea rând, mă interesează pentru că mi se pare un domeniu fascinant, dinamic și într-o continuă schimbare. Și, în al treilea rând, pentru că este făcut de oameni, pentru oameni. Indiferent că vorbim de branduri, de comunități, de vedete sau de indivizi singulari, Social Media înseamnă oameni. Și ăsta ar fi primul lucru pe care trebuie să-l înțeleagă oricine vrea să lucreze în domeniu.  

Guy Kawasaki este unul dintre cei mai cunoscuți specialiști Social Media, cu o largă experiență în domeniu: a lucrat pentru branduri cunoscute precum Motorola sau Google, a inițiat și activează în numeroase platforme sociale (cel mai interesant și mai ambițios mi se pare Alltop.com), și este autorul a numeroase cărți de antreprenoriat. Profesia lui „oficială” mie-mi sună cel puțin ciudat, dar el insistă să o folosească spunând că este „evanghelist-șef” la Canva, după ce a lucrat pe același post la Apple. Articolul care-i este dedicat pe Wikipedia vă poate oferi date suplimentare, dacă sunteți curioși. Arta rețelelor sociale: Sfaturi pentru utilizatori experimentați este scrisă împreună cu Peg Fitzpatrick (specialistă în Social Media, marketing și blogging) și se adresează celor care folosesc deja diferite platforme sociale, dar vor să-și dezvolte paginile, afacerile sau chiar profilul personal.

Cartea se citește lejer, e bine structurată, explicațiile textuale sunt însoțite de imagini pentru a fi mai ușor de înțeles, iar autorul face numeroase trimiteri la tot felul de aplicații sau pagini folositoare. Evident, de cele mai multe ori folosește ca exemple experiențe și campanii personale, ceea ce e normal, pentru că le cunoaște cele mai bine. Se vede că își cunoaște bine domeniul, însă nu încearcă să fie prea pedant, din contră, de multe ori încearcă să fie chiar amuzant, tocmai pentru ca textul să fie cât mai plăcut și mai accesibil (gen: „Îți recomandăm să continui să experimentezi, pentru că nimeni, cu excepția poate a lui Mark Zuckerberg, nu știe ce vrea Facebook”). Cum ziceam, nu e un ghid de inițiere, nu te învață cum să-ți faci o pagină de FB sau un cont de Google+, ci cum să le dezvolți în timp.

Câteva dintre subiectele despre care se vorbește în carte: diferența între creare de conținut și organizare de conținut (sau „cum să hrănești Monstrul Conținutului”), importanța redistribuirii conținutului de calitate (chiar dacă a apărut pe alte site-uri decât al tău) și a subiectelor populare (chiar dacă au fost distribuite și de alții), cum să profiți de conținutul pe care îl generează utilizatorii, cum să-ți faci postările interesante, cum poți folosi hashtag-urile, care este diferența între SEO (optimizarea pentru motoarele de căutare) și SMO (optimizarea pentru rețelele sociale), cum să combini rețelele sociale cu blogging-ul, cum să promovezi evenimentele (și nu se referă doar la organizarea lor, ci la cum poate afla cât mai multă lume despre evenimentul organizat de tine), sfaturi practice referitoare la echipamentul potrivit pentru a face filmări sau fotografii, sfaturi despre cum să folosești cât mai bine fiecare platformă socială în parte (fiecare cerând o adaptare specifică a limbajului și a postărilor). Acestea sunt doar câteva spicuiri, cartea tratează mult mai multe chestiuni practice, dar le expune într-un mod cât mai simplu și mai concis pentru a putea fi accesibile.

Principalele platforme sociale despre care vorbește Kawasaky sunt Facebook, Google+, Twitter, Instagram, Pinterest sau YouTube. Cartea conține și numeroase referiri la site-uri și aplicații folositoare. De la site-uri de conținut: Alltop.com, The Big Picture, Google Scholar, Reddit, TED, SmartBrief, la aplicații ce oferă servicii menite să-ți ușureze munca: Buffer, Do Share, Hoostuite, Post Planner, Sprout Social etc. Cel mai probabil, nu e nevoie să te folosești de toate referințele pe care le oferă Kawasaki, însă le poți selecta pe cele care îți sunt cu adevărat folositoare, faci un Bookmark special și revii la ele de câte ori e cazul. Adică zilnic, aș spune eu.

 

Cei cinci P ai rețelelor sociale: Google+ este pentru pasiuni; Facebook este pentru persoane; LinkedIn este pentru prospectare; Pinterest este pentru poze; Twitter este pentru percepție.

 

Fac o paranteză pentru a spune că mi s-a părut foarte interesant că, la final, am găsit ca exercițiu practic tocmai o schemă de promovare a unei cărți. Planul propus de cei doi, deși poate părea de la sine înțeles pentru cei care lucrează în agenții, este, din punctul meu de vedere, departe de majoritatea campaniilor de promovare făcute de editurile din România. Am mai spus-o și o s-o repet atâta timp cât va fi nevoie: o editură este o afacere și nici o afacere nu se dezvoltă fără un plan de promovare. Și nu poți să justifici absența unui astfel de plan spunând că un buget de promovare ar mări prețul cărții. Pentru că lipsa lui duce, inevitabil, la vânzări scăzute. E un cerc vicios din care editurile trebuie să înceapă să iasă. Social Media nu e PR, nu e marketing, nu e publicitate. Însă Social Media vinde. Dacă știi cum să-l folosești. Așa că, pornind de la prilejul oferit de exemplul practic al lui Kawasaki, țin să recomand și eu cartea directorilor de edituri din România. De ce directorilor? Pentru a înțelege importanța unui om dedicat pentru Social Media, un om care să nu facă și marketing și PR și care, din când în când, să pună și câte un link pe Facebook. Pentru că nu e suficient.  

Trecând peste mica mea paranteză, cea mai importantă lecție a întregului volum mi se pare accentul pe care-l pune pe deschiderea față de tot ce e nou și, mai ales, pe profesionalism. Social Media este un domeniu dinamic, în continuă schimbare și e important să ții mereu pasul cu noutățile pentru că lucrurile care sunt valabile azi, nu vor mai fi valabile mâine. Ca și cartea de față. Scrisă anul trecut, ea este, deocamdată, de actualitate, însă nu e genul de carte pe care să o pui în wishlist sau pe TRL. O citești acum, o folosești și apoi treci mai departe: urmărești paginile care te interesează, aplicațiile care îți folosesc și continui să te dezvolți și singur pornind de la ea.

 

Ideea de „guru al rețelelor sociale” este un oximoron, pentu că nimeni nu știe cu adevărat cum funcționează rețelele sociale. Nu contează cât de deștept ești, cele mai bune practici se schimbă întotdeauna, pentru că platformele schimbă felul în care funcționează site-utile lor. Așadar, toată lumea trebuie să continue să experimenteze.

 

Am selectat și câteva citate, unele amuzante, altele interesante prin conținut, ca să vă faceți o idee mai bună despre carte și să vedeți dacă vă e sau nu de folos. Eu am urmat de curând și un curs de „Introducere în Social Media” ținut de Alexandru Negrea (celor interesați de domeniu le recomand cu mare încredere să-l urmărească pe Alex pe blogul lui, Marketing20, și să se aboneze la newsletter), unde am învățat multe lucruri utile și, cu toate astea, am găsit numeroase lucruri noi și interesante și în cartea lui Kawasaki. Evident, multe dintre ele sunt valabile mai ales pentru mediul de afaceri occidental și, mai ales, pentru conținutul creat în limba engleză. Dar informațiile pot fi adaptate și, oricum, îți poți alege ce-ți folosește mai bine propriilor interese.

Există și sfaturi discutable, pe care eu nu le-aș pune în practică și nici nu le-aș recomanda, gen „Teoria mea este că, dacă nu-i enervezi pe oameni în rețelele sociale, nu le folosești cum trebuie”. Însă asta ține de propria lui viziune despre cum trebuie folosite instrumentele și Kawasaki chiar recunoaște că este adeptul unor tactici mai „agresive”. Pentru că Social Media este, cum am spus și la început, despre oameni și pentru oameni, genul ăsta de abordări sunt foarte personale. Însă asta nu schimbă cu nimic partea „tehnică” pe care o prezintă în carte și „agresivitatea” lui se referă oricum doar la promovarea susținută a propriilor postări pentru că, altfel, vorbește despre cât e de important să fii o persoană deschisă, pozitivă și binevoitoare în interacțiunile sociale („Niciodată nu poți greși dacă ești tu cel amabil, pentru că a câștiga războiul eleganței și al credibilității este mai important decât a câștiga bătălia cu un comentator”).

Arta rețelelor sociale este o carte practică ce oferă sfaturi punctuale despre cum pot fi folosite cele mai populare platforme de Social Media, așa că este de folos celor care lucrează sau vor să lucreze în domeniu și care, neapărat, au și conturi pe aceste platforme. Nu e o carte care-ți explică ce înseamnă Facebook sau Google+ și la ce folosesc. Îți explică cum să-ți dezvolți afacerea folosindu-te de aceste instrumente.

 

Esența planificării pentru rețelele sociale și orice formă de marketing bazat pe conținut e simplă:

1. Dă-ți seama cum poți să faci bani.

2. Dă-ți seama ce fel de oameni trebuie să atragi pentru a face bani.

3. Dă-ți seama ce vor să citească acei oameni (ceea ce, probabil, e diferit de ce ți-ai dori tu să citească).

 

Testul-cheie pentru arta și știința rețelelor sociale este acesta: Vor da oamenii mai departe ceea ce am publicat?

 

Urmărești activitatea altora pentru calitatea conținutului pe care îl publică. Așadar, are sens să te uiți la ce împărtășesc cu alții, să alegi ceea ce e mai bun și să dai și tu mai departe informația. Dacă nu distribui și tu o mare parte din materialele lor, înseamnă că nu urmărești pe cine trebuie.

 

Mulți oameni și majoritatea organizațiilor definesc foarte limitat ceea ce este relevant și interesant pentru cei care le urmăresc activitatea. Presupun în mod greșit că cei care îi urmăresc își doresc să citească numai despre o categorie restrânsă de subiecte.

Ar trebui ca eu să distribui numai povești despre antreprenoriat, inovație și tehnologie? Peg ar trebui să distribuie numai povești depsre rețele sociale și blogging? Ar trebui ca Motorola să distribuie numai povești despre Motorola?

Răspunsul în toate cele trei cazuri este negativ. Să faci asta ar fi plictisitor, iar lucrurile plictisitoare nu merg în rețelele sociale. Ar trebui să gândești mai amplu și să-ți asumi mai multe riscuri.

 

Fii întotdeauna curios și experimentează pentuu a afla ce funcționează în cazul tău.

 

Părerea noastră e că o mare parte din ceea ce înseamnă optimizarea pentru motoarele de căutare (SEO) este fără noimă. Presupune că încerci să citești mintea lui Google și apoi să încerci să faci abuz de sistem pentru a determina Google să găsească bălării. Sunt 3 000 de oameni cu doctorat în calculatoare la Google care încearcă să facă fiecare căutare relevantă, și apoi ești tu, cel care încearcă să-i păcălească. Cine va câștiga?

Să te bați cu Google e zadarnic. În schimb, ar trebui să lași Google să facă ceea ce știe mai bine: să găsească conținut extraordinar. Așadar, sfidează toată vrăjitoria SEO de pe piață și concentrează-te pe a crea, a aduna și a distribui conținut de cea mai bună calitate. Aceasta se numește SMO: optimizare pentru rețelele sociale.

 

Blogging-ul și rețelele sociale nu doar că nu pot conviețui amiabil, ci chiar se completează reciproc.

 

A distribui chestii bune reprezintă 90% din bătălia pentru a atrage mai mulți oameni care să te urmărească. Aproape toate celelalte aspecte reprezintă doar optimizare. Și cu asta, basta.

 

Așa cum spunea tatăl lui Thumper din filmul Bambi: „Dacă nu poți spune ceva drăguț, nu spune nimic”. Superioritatea e minunată. Sarcasmul e minunat. Agresivitatea e jalnică. Denigrarea punctului de vedere al celuilalt e jalnică. Să te plângi că o postare nu e perfectă pentru tine e jalnic. Dacă nu-ți place o postare, taci și mergi mai departe.

 

Să le spui oamenilor ce să dea mai departe nu e doar un semn de nepricepere, ci e un indicator suprem de nepricepere.

 

Aprecierile, +1-urile și abonații cumpărați nu oferă nici un beneficiu pe termen lung, din moment ce nu interacționează cu conținutul tău și nu au nici un fel de interes față de postările tale.

 

Dacă vrei să-ți urmărească mai mulți oameni activitatea, câștigă-i prin calitatea postărilor tale. Dacă Groucho Max ar fi fost în viață astăzi, și-ar adapta gluma lui celebră și ar spune că oamenii care îți cer să-i urmărești nu merită urmăriți. Păstrează-ți demnitatea, nu te umili pentru abonați și publică chestii bune în cantități mari.

 

O regulă demnă de urmat este să nu respecți niciodată sfatul cuiva care e urmărit de mai puțini oameni decât tine.

 

Teoria spune că Facebook nu vrea ca oameni să fie bombardați cu postări, așa că folosește indicatori ca numărul de comentarii, tipul de poveste și magia neagră pentru a decide câți dintre cei care te urmăresc pot vedea ceea ce publici.

 

Fii impecabil în tot ce spui.

Nu lua nimic personal.

Nu face presupuneri.

Întotdeauna fă cât poți de bine ceea ce faci.

Fii sceptic, dar învață să asculți.

N-am fi putut formula sfaturi mai bune pentru folosirea rețelelor sociale. Indiferent de cum se schimbă rețelele sociale, acest cod îți va prinde bine.

 

Arta rețelelor sociale: Sfaturi pentru utilizatori experimentați, de Guy Kawasaki și Peg Fitzpatrick , Ed. Publica, 2015, trad. Emilia Vasiliu, col. „Advertising” 

Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.


Articole asemănătoare

Cine l-a ucis pe Santiago Nasar? – „Cronica unei morți anunțate”, de Gabriel García Márquez

Publicat în 1981, cu un an înainte ca Gabriel García Márquez să primească Premiul Nobel pentru Literatură romanul Cronica unei morți anunțate este pe cât de scurt, pe atât de profund.

Concurs: „Scânteia: Povestea mamei care a crescut un geniu”, de Kristine Barnett (încheiat)

Concurs cu premii: câștigă un exemplar din volumul „Scânteia: Povestea mamei care a crescut un geniu”, de Kristine Barnett, volum apărut în Colecția Narator a Editurii Publica.

Tandrețe și testosteron, despre „Dulcele bar”, de J.R. Moehringer

„Dulcele bar” este un volum care se citește cu plăcere și cu interes și pe care, în ciuda dimensiunilor (are peste 550 de pagini), nici nu-ți dai seama când l-ai terminat. Beții legendare, glume de tavernă, cocktailuri și ritualuri specifice barului, oameni și povești, personaje pitorești desprinse parcă din benzile desenate și cărțile copilăriei, totul se amestecă în amintirile lui J.R. Moehringer, iar barul Dickens din Manhasset, New York, devine, prin el, un loc mitic.

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu