• „Dați-i omului o mască și vă va spune cine este” - Oscar Wilde

Adevăruri incomode, despre „Zelotul: Viața și epoca lui Isus din Nazaret”, de Reza Aslan

Adevăruri incomode, despre „Zelotul: Viața și epoca lui Isus din Nazaret”, de Reza Aslan

Asemenea altor cărți care încearcă să prezinte sau să imagineze viața de om a lui Isus Hristos (Evanghelia după Isus Hristos de José Saramago sau Ultima ispită a lui Hristos de Nikos Kazantzakis, magistral ecranizată de Martin Scorsese), sunt convinsă că și Zelotul lui Reza Aslan va indigna numeroși credincioși, mai ales dintre cei care se ghidează după vechea formulă „crede și nu cerceta”. Pentru multe alte spirite iscoditoare și mereu avide de informații, volumul va constitui însă una dintre cele mai bune cărți de istorie despre viața celui care a schimbat cursul istoriei în ultimii două mii de ani.

 

Isus-omul

Reza Aslan nu este un ateu, este un credincios creștin convins (provenit dintr-o familie de musulmani și atei, s-a convertit din proprie voință la creștinism), iar prin această carte nu vrea să arate ce e adevărat și ce e fals în Biblia creștină, ci încearcă, pur și simplu, punând cap la cap puținele informații istorice pe care le avem despre persoana lui Isus Hristos, să realizeze o biografie istorică a acestuia. Cât de mult reușește să fie precis, este discutabil, întrucât sursele istorice sunt puține și contestabile. Ceea ce sigur îi reușește este să ne facă să „vedem” foarte bine un portret al lui Isus, altul decât cel din scrierile creștine canonice, ca și o foarte bună imagine a epocii în care acesta a trăit.

Scopul volumului lui Reza Aslan este să-l descoperim pe Isus-omul, care, în viziunea lui, este un personaj mult mai interesant pentru omul secolului XXI și care permite o apropiere mai personală decât cea mijlocită de Biserică:

În mod neașteptat, cu cât aflam mai mult despre Isus ca personaj istoric, despre turbulențele epocii în care a trăit și despre abuzurile ocupației romane pe care a sfidat-o, cu atât mă simțeam mai apropiat de EL. În cele din urmă, evreul revoluționar care a sfidat conducerea celui mai puternic imperiu al lumii a devenit mult mai real pentru mine decât ființa eterică și impersonală care îmi fusese prezentată în biserică.

Datorită faptului că sursele istorice referitoare la personajul istoric Isus sunt foarte rare (din punctul de vedere al istoricilor și al oficialităților romane, Isus din Nazaret nu era decât unul dintre numeroșii mesia care se perindau prin Palestina secolului I e.n., un ținut care „fierbea de energie mesianică”), dar și faptului că evangheliile creștine sunt mai degrabă istorii simbolice, și nu reale, Reza Aslan încearcă să recreeze din frânturi portretul lui Isus prin recrearea contextului istoric în care acesta a trăit. Iar imaginea tânărului țăran evreu analfabet, instigator la revoltă pentru renașterea regatului terestru al lui Israel, nu pentru cel transcendent al lui Dumnezeu, este destul de departe de imaginea păstorului blând pe care au răspândit-o evangheliile creștine.  

Zelotul este o cercetare care se vrea, în primul rând, istorică, nu teologică, autorul nefiind interesat să intre în dispute teologice sau de credință, ci încercând, pe cât posibil, să restabilească, din crâmpeie de informații, o imagine a omului Isus, un Isus de dinaintea creștinismului. După cum afirmă încă de la început:

Această carte este o încercare de a-l redescoperi, atât cât este posibil, pe Isus ca personaj istoric, Isus, cel de dinaintea creștinismului: revoluționarul evreu implicat în tumultul politic, care a străbătut provincia Galileea în urmă cu două mii de ani, pentru a strânge adepți în cadrul unei mișcări ce avea ca scop întemeierea „Împărăției Cerurilor”, dar a cărui misiune a eșuat după ce, în urma unei intrări provocatoare în Ierusalim și a unui atac îndrăzneț asupra Templului, a fost arestat și executat de către romani pentru instigare la revoltă. De asemenea, cartea de față analizează felul în care discipolii săi au reinterpretat nu numai misiunea și identitatea lui Isus, ci însăși natura și definiția mântuitorului iudaic în urma eșecului acestuia de a instaura domnia lui Dumnezeu pe Pământ.

 

Un mesia printre mulți alții

Urmând, pas cu pas, traseul închipuit de Reza Aslan prin Palestina secolului I e.n., prin satele din Galileea și Samaria sau pe străduțele Romei de la finalul aceluiași secol, reușești să înțelegi mult mai bine universul mental și viața de zi cu zi a celor care au stat la baza noii religii născută din iudaismul monoteist și fundamentalist. Într-o vreme în care nu exista o diferență clară între mit și realitate, așteptările apocaliptice ce dominau epoca dăduseră naștere unui întreg val de autoproclamați mesia – Ezechia, șeful tâlharilor (lestai, un termen general ce desemna orice rebel sau insurgent care ridica arma împotriva Romei sau a susținătorilor ei), Iuda Galileanul, Menahem, Simon fiul lui Giora, Simon fiul lui Khoba, Athronges păstorul și alții – care instigau la revoltă împotriva dominației romane. Iar pedeapsa pe care autoritățile romane o rezervau tuturor acestora era aceeași întotdeauna: răstignirea. Deopotrivă o moarte înceată și dureroasă, dar, mai ales, umilitoare, răstignirea era folosită ca pedeapsă de stat rezervată tuturor dușmanilor Imperiului Roman:

Pentru Roma, crucificarea era mai mult decât o pedeapsă capitală; era un memento public despre ceea ce se întâmplă când este sfidat imperiul. De aceea era rezervată exclusiv pentru  cele mai grave delicte politice: trădarea, rebeliunea, subversiunea, banditismul, tâlhăria.

Comparând mărturiile din evanghelii, dar și pe cele oferite de istorici referitoare la practicile și evenimentele din epocă, cercetătorul american demonstrează invaliditatea câtorva episoade din viața lui Isus consemnate în Noul Testament, cum ar fi: nașterea în Bethleem și fuga în Egipt (adăugate de Matei pentru a justifica profețiile referitoare la viitorul mesia), masacrul inocenților (un asemenea episod ar fi fost consemnat în cronicile epocii), judecata fariseilor (în cazul în care s-ar fi întâmplat pedeapsa ar fi fost cel mai degrabă, ca în cazul Sfântului Ștefan, lapidarea, nu trimiterea la judecată în fața guvernatorului roman), judecata lui Pilat, episodul „Ecce Homo” sau episodul Baraba (Pilat era cunoscut pentru lipsa de respect cu care trata religia evreiască și, mai mult ca sigur că nu și-a bătut capul cu încă un lestai evreu, însă după revolta evreiască din anul 73, noile comunități creștine răspândite peste tot prin Imperiul Roman au simțit nevoia să arate romanilor că nu-i învinuiau pentru moartea lui Isus, plasând întreaga vină pe umerii fariseilor și făcând din Pilat din Pont un personaj mult mai simpatic decât era), arestarea lui Isus și chiar înmormântarea lui (în mod normal răstigniții erau lăsați pe cruci cât mai mult timp pentru a aduce aminte celorlalți care este pedeapsa pentru rebeliune, ajungând să fie mâncați de câini și păsări de pradă).  

 

Isus, creația lui Pavel

Reza Aslan îl „urmărește” pe Isus și după episodul răstignirii, urmărind pas cu pas avatarurile sale pe măsură ce discipolii îi răspândeau învățăturile și vestea despre învierea sa. Pentru că, dacă este ceva ce-l deosebește fundamental de toți ceilalți mesia de dinainte și după el, este tocmai această noutate a învierii în trup pe care o aduce Isus din Nazaret și care, pentru evreii și romanii din acele timpuri era, la propriu, ceva nemaiauzit. Scripturile nu pomeneau despre un astfel de atribuit al mult-așteptatului mesia, evreii nu așteptau un mesia care să moară și să învie, ci unul care să trăiască și să învingă stăpânirea romană. Iar acest detaliu, învierea în trup a lui Isus (care nu i-a convins pe evreii din Ierusalim, dar i-a convins pe cei din diaspora, precum și alți locuitori ai Imperiului Roman), a fost cel care a dus la nașterea noii religii, creștinismul.

...ceea ce susțineau adepții lui Isus era nu numai că înviase din morți, dar și că învierea lui îi confirmase statutul de mesia, o afirmație extraordinară, fără precedent în istoria evreiască. (…) Adevărul este că în iudaism, pur și simplu, nu exista credința într-un mesia care să moară și să reînvie.

Zelotul vorbește despre multe personaje uitate ale istoriei, personaje care nu și-au mai găsit locul în cartea de căpătâi a noii religii (în 398 un conciliu de episcopi creștini va stabili care sunt textele canonice ale Noului Testament), cum ar fi Iacov, fratele lui Isus, liderul primei comunități creștine din Ierusalim. Deși foarte respectat în epocă, mult mai important decât Petru sau Pavel (cu care a avut dese altercații, religia propovăduită de acesta din urmă prin epistolele sale fiind, în opinia lui Iacov, în totală contradicție cu moștenirea lui Isus), Iacov nu apare în Noul Testament tocmai datorită înrudirii sale cu Isus: un frate al lui Isus contrazice teza imaculatei concepții și a virginității perpetue a mamei sale, Maria. Răspândirea creștinismului dincolo de hotarele Ierusalimului l-a transformat, astfel, pe Isus din Nazaret într-un construct al apostolilor săi și al evreilor din diaspora grecească (să nu uităm că Noul Testament este un text scris în greacă al unui mesia ce a predicat toată viața în aramaică) și, mai apoi, al unui fost fariseu, Pavel, care avansează o doctrină complet diferită și, probabil, de nerecunoscut pentru Isus însuși.

Hristosul creștinilor este, de fapt, creația lui Pavel, un personaj atemporal („cuvântul lui Dumnezeu”, logosul divin) care nu are nici o legătură cu personajul istoric:

Două mii de ani mai târziu, Hristosul din creația lui Pavel l-a subsumat complet pe Isus, personajul istoric. Memoria zelotului revoluționar care mergea prin Galileea strângând o armată de discipoli, cu scopul de a institui Împărăția lui Dumnezeu pe Pământ, amintirea predicatorului fascinant care sfida autoritatea preoțimii de la Templul din Ierusalim, imaginea naționalistului evreu radical care a provocat ocupația romană și a dat greș, s-au pierdut aproape complet pentru istorie.

Însă, după cum spuneam la început, toată demonstrația lui Reza Aslan nu e făcută cu scopul de a îndepărta oamenii de religie (deși, uneori, pe parcursul lecturii mi-au revenit în minte cuvintele lui Cioran din Silogismele amărăciunii: „Ce păcat că, pentru a ajunge la Dumnezeu, trebuie să treci prin credință”). Cartea urmărește să redea, atât cât se poate, adevărul istoric uitat despre o personalitate care a schimbat istoria lumii în ultimii două mii de ani:

...principalul lucru, pe care, sperăm, ar trebui să-l releve orice studiu cuprinzător asupra personajului istoric Isus este acela că Isus din Nazaret – Isus omul – este întru totul la fel de convingător, charismatic și demn de slavă ca Isus Hristos. Pe scurt, este cineva în care merită să credem.

Zelotul de Reza Aslan poate fi citit foarte bine împreună cu cartea istoricului Simon Sebag Montefiore, Ierusalim: Biografia unui oraș, care aprofundează și dezvoltă problematici ce țin de istoria creștinismului, dar nu numai.

Zelotul: viaţa şi epoca lui Isus din Nazaret, de Reza Aslan, Editura Trei, 2013, trad. Mihnea Columbeanu, Filip-Iosif Columbeanu

(Recenzie de carte apărută inițial în LaRevista, pe 18 aprilie 2014)

Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.


Articole asemănătoare

Prima experienţă multimedia integrată carte-joc: Endgame (Comunicat de presă)

Editura Trei lansează prima experienţă multimedia integrată carte-joc: Endgame – Jocul final. Convocarea.

„Eleganța ariciului”, de Muriel Barbery

O carte și frumoasă și tristă, și veselă și tragică, despre prietenie, despre fericire, despre singurătate, și, mai ales, despre frumusețe. O frumusețe aparte, care nu se regăsește în canoane și care este, în același timp, gratuită și de o valoare inestimabilă.

Ce are Suedia de ascuns?, despre „Cazul Linda”, de Leif G.W. Persson

E destul de contradictoriu să citești, pe de o parte, că, de exemplu, închisorile din Suedia se închid din lipsă de infractori și, pe de altă parte, să stai cu sufletul la gură cu cărți de câteva sute de pagini urmărind criminali sadici și secrete macabre ce se ascund în sânul unor comunități idilice. Și, chiar așa, ce are Suedia de ascuns?

3 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu


  1. Barbalata Mirela 18-05-2016 11:18

    Din pacate credinta in Dumnezeu este inteleasa gresit la noi. Dar cartea mi o doresc si sunt sigura ca o sa imi placa. Acum citesc Conversatii cu Dumnezeu care sunt sigura ca ar duce la comentarii negative

    Raspunde
  2. Barbalata Mirela 17-05-2016 13:59

    Cartea aceasta chiar mi-as dori-o . Sunt sigura ca a dus la controverse, chiar si la noi sau mai ales la noi. Nu stiam de ea. Mersi pentru recomandare.

    Raspunde
  3. Laura Câlțea 18-05-2016 09:26

    A născut destule controverse, da. Când am publicat recenzia acum doi ani am avut parte de o reacție destul de agresivă din partea unui cititor care mi-a spus că sunt „pui de mason” și „discipol l lui Dan Brown” printre altele pe care nu le mai țin minte :)))) Era prima oară când mi se întâmpla asta, dar mi-am revenit repede :D E o carte foarte bună și, ce nu înțeleg fanaticii, e că e scrisă de un om credincios, nu de un ateu, doar că nu e unul care face parte din gașca „crede și nu cerceta”. Spor la citit!