• „Dați-i omului o mască și vă va spune cine este” - Oscar Wilde

10 cărți despre corpul uman

10 cărți despre corpul uman

Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine una dintre materiile preferate din școală a fost anatomia. Poate și pentru că am avut noroc de profesori mai pasionați decât la celelalte științe ale naturii sau poate am avut eu o preferință pentru acest domeniu, cert e că am reținut mai multe informații de la orele de anatomie sau genetică, decât la alte materii (exceptând literatura, evident). 

Deși folosesc internetul pentru informare și documentare, unul dintre domeniile în care prefer să nu mă documentez pe net este cel al sănătății. În privința asta am rămas fidelă cărților și mersului la medic, mai ales că în ultimii ani chiar au apărut tot mai multe cărți de educare a publicului în ceea ce privește funcționarea și sănătatea corpului uman. Corpul nostru este, în definitiv, ceea ce suntem, atât ca aparență exterioară, cât și ca identitate profundă. Menirea lui nu este să satisfacă niște norme sociale referitoare de frumusețe (inventate și închipuite, în mare parte) și, odată ce-i descoperim complexitatea, ar trebui să învățăm să-l tratăm cu mai mult respect și mai multă responsabilitate. Corpul nostru suntem noi și e mai important decât ce purtăm și ce afișăm la exterior. 

Unul dintre lucrurile paradoxale referitoare la propriul corp este că începem să-l observăm cu adevărat abia atunci când „ne trădează”, când nu mai funcționează cum trebuie. Cel mai bine e să încercăm să-l cunoaștem înainte să se deterioreze, deși întotdeauna există șansa ca, așa cum a pățit un personaj din celebrul roman umoristic Trei pe două biciclete, de Jerome K. Jerome, citind enciclopedii medicale să te transformi într-un veritabil ipohondru (personajul respectiv descoperise, după lectura unei astfel de enciclopedii, că avea toate bolile enumerate, mai puțin apă la genunchi). 

Am adunat în acest articol 10 cărți despre funcționarea corpului uman, de la cărți introductive pentru copii, la cărți mai complexe pentru adulți, și vă recomand ca, măcar pentru acest domeniu, să vă luați informațiile din cărți mai degrabă decât de pe net (excepție face, evident, acest articol care a apărut, deh, pe net). Ca să existe o logică a organizării, am pus cărțile în ordinea recomandărilor de vârstă, de la mic la mare.

 

Mai întâi și mai întâi, înainte de orice carte, cred că este util pentru toți cei care vor să alfe mai multe despre corpul uman să aibă o reprezentare detaliată a lui. Eu am agățat într-o cameră o planșă cu reprezentarea corpului uman, în întregime, dar și pe bucăți, înaltă de 69 de cm și lată de 49, pe care am descoperit că cea mică a început s-o studieze fără invitație specială. Și, apropo de asta, în atenția celor cu copii, o astfel de educație, de la cele mai mici vârste, vă poate fi de mare ajutor cu vizitele la medic, vizite, de obicei, neplăcute pentru copiii mici. În aceeași idee, Ilinca a primit și o servietă cu tot felul de instrumente medicale (stetoscop, seringă, ciocănel etc.) și am avut surpriza (plăcută) ca, la ultima vizită a pediatrei, să coopereze întrutotul cu ea, doar pentru că deja cunoștea instrumentarul. Buun, și acum să trecem la cărțile „adevărate”.

 

Înăuntru-Afarei tale. Totul despre corpul uman, de Tish Rabe, il. Aristides Ruiz (Biblioteca educațională Cotoi cu Pălăroi), este un volum în versuri ce-l are ca personaj pe celebrul Cotoi cu Pălărioi al lui Dr. Seuss. Cartea este, ca toate celelalte din serie, scrisă în versuri (iscusit traduse în română de Florin Bican) și are informații simple și esențiale despre funcționarea corpului. Stilul ilustrațiilor este specific cărților lui Dr. Seuss: bogat colorate, cu numeroase detalii realiste și o schematizare ușor de înțeles pentru copiii mici. Informațiile sunt reduse la esență, nu se intră în prea multe detalii,textul se rezumă la specificarea rolului fiecărui element important din corp (inima pompează sânge, plâmânii ne ajută să respirăm, rinichii curăță sângele de impurități, oasele ne ajută să mergem etc.). Pe lângă informațiile de bază, mai sunt puse și tot felul de informații secundare, insolite, dar care pot fi cu atât mai ușor reținute: de exemplu, că-ți poți afla mărimea creierului apropiindu-ți pumnii sau că folosim mai mulți mușchi pentru a ne încrunta, decât pentru a zâmbi. E o carte jucăușă și simpatică, iar ca informație și ilustrații aș zice că e potrivită de la 3 ani încolo. 

 

 

Seria Lecția de Sănătate, apărută recent, e o serie de 4 cărți organizate pe grupe de vârstă (3-5 ani, 6-7 ani, 8-9 ani și 10-11 ani) care-și propune să abordeze tot ce ține de igienă și viață sănătoasă prin informații și ilustrații specifice fiecărei vârste. Sunt cărți în format mare, în afară de cea pentru 3-5 ani, care are 30 de pagini, celelalte au câte 80, și care mizează mai degrabă pe utilitatea informației. Chiar și ilustrațiile sunt într-un stil practic și realist, primordială fiind recognoscibilitatea, nu artisticitatea imaginilor. Cu toate astea, informațiile pot fi utile și de ajutor, mai ales că, exceptând-o pe cea pentru 3-5 ani, celelalte pot fi parcurse și consultate chiar de copiii care au învățat să citească, atunci când au nevoie. Scrisul este foarte mare, deci ușor de citit, chiar și pentru începători. Informațiile sunt diferite pentru fiecare grupă de vârstă, dar abordează subiecte diverse precum îngrijirea diferitelor părți ale corpului, bolile, alimentele sănătoase și cele nesănătoase, obiceiuri bune și obiceiuri rele, jocuri periculoase, reguli de bună purtare la masă sau reguli de reciclare a gunoiului etc. 

 

 

Corpul uman pe dinăuntru, de Cristina Junyent, il. de Cristina Losantos, recomandată de la 4-5 ani în sus, este o scurtă enciclopedie a funcționării corpului uman, prezentantă nu tradițional prin enumerarea organelor, ci pornind de la funcțiile acestora. Adică în loc să le spună copiilor că avem creier, inimă și mușchi, prezentarea pornește de la a explica cine ne ajută să ținem minte lucruri, care este procesul de creștere, ce înseamnă să ai febră etc. Este o abordare mai puțin convențională, dar cred că are sens această perspectivă inversă, pentru că e mai ușor pentru copii să identifice o stare decât să încerce să conceptualizeze un organ intern și funcționarea lui. Ilustrațiile sunt detaliate și jucăușe, există atât imagini generice ale corpului uman și ale diferitelor componente, cât și tot felul de detalii amuzante, menite să țină treaz interesul copiilor. La fel sunt și informațiile: pe lângă informații de bază științifice, sunt adăugate și informații adiționale și, cel mai important, ușor de verificat, care implică activ cititorul. De exemplu, cum îți poți calcula înălțimea probabilă ca adult: dacă ești fată, aduni înălțimea tatălui cu cea a mamei minus 13 și împarți la 2; dacă ești băiat, aduni înălțimea tatălui cu cea a mamei plus 13 și împarți la 2. Copii se dau în vânt după chestii d-astea (copiii de toate vârstele, se înțelege). 

 

 

Profesorul Astro Cat și odiseea corpului uman, de Dominic Walliman & Ben Newman, este una dintre cele mai simpatice și complexe enciclopedii pentru copiii aflați în școala primară (este recomandată de la 8+). Cu un stil de ilustrație original și ușor recognoscibil, este foarte bine organizată pe capitole, fiecare capitol având două pagini în care sunt tratate subiectele. De la organizarea corpului (pornește de la celulă), până la mușchi, sistem digestiv, ochi, urechi, nas, sistem reproductiv, medicină, creier, sistem nervos etc. Este, probabil, manualul perfect de introducere în studiul anatomiei pentru școlari. Cam de la această carte încolo ar trebui și părinții să se pună la punct cu informațiile, pentru că sigur orice informație prezentată de profesorul Astro Cat va naște o grămadă de alte curiozități ale copilului. Nu lipsesc nici de aici informațiile amuzante sau insolite, încă suntem la vârsta la care atenția trebuie menținută prin orice mijloace. De exemplu, știați că avem atât de multe vase de sânge încât, dacă le-am pune cap la cap, am putea înconjura lumea de două ori și jumătate? 

 

 

24 de ore în pielea unui doctor, de Pascal Prevot și Anne-Chlarlotte Gautier, e cartea care vine mănușă după atâtea introduceri în anatomia corpului uman, atât pentru că-i familiarizează pe copiii cu procesul medical, cât și pentru că unul dintre jocurile care nu se vor învechi niciodată este cel „de-a doctorul”. Probabil că majoritatea copiiilor se închipuie cadru medical la un moment dat în viață, iar acest pretext al urmăriii unui doctor la datorie pe parcursul unei zile întregi îi familiarizează cu tot felul de lucruri utile, de la procedee medicale, la organizarea spitalului sau lucruri mai complexe, precum asepsia, ce e un virus, ce sunt vaccinurile, ce ne arată analizele, la ce folosește o radiografie etc. În plus, cartea este construită ca un joc de la un capăt la altul, cu indicii și provocări, ceea ce mărește suspansul și interesul cititorilor. Poate fi chiar o idee bună pentru o zi ploiasă în care stați în casă. Doar să aveți alături și trusa de doctor. Pe coperta 4 e recomandată de la 11 ani în sus, dar construcția interactivă cred că o face potrivită și de la vârste mai mici. 

 

 

Anatomia lui Kay. Un ghid complet (si total dezgustator) al corpului uman, de Adam Kay, cu il. de Henry Parker, este, după cum se vede și în titlu, o introducere foarte amuzantă în anatomia umană. Adam Kay a pornit ca doctor ginecolog și a ajuns comedian (nu cred că a fost o cauză directă, însă e interesant parcursul lui profesional, trebuie să recunoaștem). În plus, s-a dovedit o combinație de succes pentru toate cărțile lui de până acum (adulții poate-l știu din O să vă cam usture). Organizată tradițional în capitole bine definite (pornește de la piele și se afundă tot mai adânc în corpul uman până ajunge la microbi), cartea are pe cât de multe informații, pe atât de multe glume și ilustrații amuzante. Treabă care nu dăunează deloc conținutului științific, din contră. E ca și cum ai avea ca prof de biologie un tip super funny și ușor trăsnit care maschează fiecare informație într-o glumă (de cele mai multe ori bună). N-are cum să nu-ți placă treaba asta când ai 10 ani (vârsta recomandată pentru carte). Este la fel de bună să fie citită și de adulți (deși, repet, glumele sunt la nivelul puștilor de gimnaziu), iar informațiile sunt complexe și utile. În plus, Kay „scapă” și el tot felul de trivia amuzante, precum „știi că e ok să-ți mănânci mucii?” (se pare că da, dar doar pe ai tăi, aviz amatorilor). 

 

 

Corpul. Ghid pentru cei care îl locuiesc, de Bill Bryson, este Anatomia lui Kay pentru adulți. Nu are ilustrații haioase, însă este, probabil, cel mai complet și amuzant ghid al anatomiei umane scris pentru publicul general, nespecializat. Bill Bryson e un tip extraordinar, dintr-o specie aparte de oameni de știință, și anume enciclopediști (acum se poartă mai mult supraspecializarea într-un domeniu), care a scris mult și bine pe tot felul de teme. Cea mai recentă carte a lui se ocupă de anatomia umană și o face foarte bine. Nivelul de informație este complex și detaliat, publicul este clar adult (ar putea fi potrivită și pentru puștii de gimnaziu sau liceu pasionați de anatomie, adică cu numeroase cunoștințe la activ și care, eventual, vor să urmeze o carieră în domeniu). Bryson este și el profesorul trăsnit perfect: are la îndemână toate cunoștințele și are grijă să le presare din abundență cu glume și, mai ales, ironii, ca nu cumva să te plictisești. Cartea este organizată tradițional, în capitole dedicate diferitelor organe și funcții; capitolele nu depășesc 20 de pagini, așadar sunt ușor de parcurs, iar informația este foarte bine sintetizată. Nu e necesar să le citești în ordine, poți scoate oricând cartea din bibliotecă și să citești doar ce te interesează. Tot în acest scop, la final găsești și un Index detaliat care te ajută să găsești mai ușor informațiile specifice de care ai nevoie legate de diferite părți din corp sau de diverse maladii. Deși este foarte bine documentată, e de menționat că este un manual de autodiagnosticare, ci o prezentare. E bine să se facă diferența asta. Ca în orice volum scris de Bryson, pe lângă informațiile legate de tema tratată găsim și o puzderie de alte informații adiționale care leagă subiectul cărții de o grămadă de alte fapte ale lumii înconjurătoare. Pentru cititorii familiarizați cu stilul lui, ăsta este, de fapt, farmecul oricărei cărți scrise de Bryson. Eu mă număr printre fanii lui și vă recomand să mergeți cu încredere către orice carte al cărei autor este Bill Bryson

 

 

După ce v-ați familiarizat cu anatomia corpului uman cu ajutorul lui Bryson, următoarea carte pe care v-o recomand este una de biologie evoluționistă, un volum care ia fiecare organ în parte și-i explică evoluția și metamorfozele de-a lungul milioanelor de ani de la apariția vieții până azi. Este vorba despre Marea șansă a existenței. Evoluția și dezvoltarea omului, de Alice Roberts, o carte pe care am citit-o la apariție într-o uimire perpetuă și perplexă. Nu ai cum să fii altfel decât mut de uimire când vezi cum organele corpului nostru, pe care noi le luăm de bune și avem pretenția să ne servească în orice moment, au în spate o evoluție de milioane de ani. Este o istorie complexă și uluitoare scrisă în corpul nostru, dar de care nu avem habar. Este fascinant să descoperi cum anatomia ne reflectă moștenirea evolutivă și arată înrudirea noastră cu celelalte animale. Această moștenire comună este vizibilă, de exemplu, în felul în care, deși embrionul uman nu seamănă cu un pește adult, seamănă cu un embrion de pește, ceea ce arată că, la un nivel profund și foarte îndepărtat, avem un strămoș comun. E o lecție de uimire și de umilință în tot acest volum scris de Alice Roberts care pornește de la embrion și trece prin toate organele și părțile componente importante ale anatomiei noastre, pentru a arăta cum „ontogenia recapitulează filogenia”, adică felul în care dezvoltarea embrionară recapitulează istoria evolutivă. După cum vă ziceam, de la ultimele două cărți din listă încep lecțiile pentru adulți, așa că și limbajul se modifică, însă autorii au grijă să fie comprehensibil. 

 

 

În încheiere, pentru a vă ajuta în înțelegerea limbajului specializat și pentru a vă da o idee cât mai corectă și mai bună asupra antomiei umane, vă recomand două enciclopedii bogate atât în informație, cât și, mai ales, în imagini ale corpului uman, atât la suprafață, cât și în interior. Nu sunt nici Gray's Anatomy for Students, nici Atlasul de antatomie al omului, de Frank H. Netter, am ales două enciclopedii DK, una mai accesibilă și una puțin mai complexă. Enciclopedia care mi s-a părut mai accesibilă este Totul despre corpul uman. Trupul nostru explicat în imagini și păstrează specificul seriei „Totul despre”, adică subiecte multe și variate tratate în câte două pagini, cu ilustrații, informații și tot felul de casete de text. De la organizare celulară, ADN, la mușchi, oase și organe interne, până la reproducere, echilibru hormonal, digestie, sistem nervos. Pe scurt, despe toate, dar doar detaliile esențiale. Mi se pare că este, ca informație și organizare, o foarte bună introducere generală în anatomia umană, de citit cam de la liceu încolo. Ilustrațiile sunt realiste (nu reale), adică desene, nu poze, iar cartea e plină de tot felul de grafice și detalii explicate. La fel, este o carte care poate fi parcursă într-o singură lectură sau, și mai bine, poate fi consultată la nevoie, atunci când ai întrebări legate de funcționarea unei anumite părți a corpului. 

 

 

Ceva mai complexă este enciclopedia Corpul uman. Manual complet, de Steve Parker, într-un format mai mare (30x25 cm) și cu planșe mult mai amănunțite. Cartea are atât imagini ilustrate cât mai realist, cât și fotografii reale ale organelor corpului (sau chiar imagini obținute prin scanare CT, tomografii, ecografii sau radiografii,), iar informațiile sunt complexe și detaliate. E un pic peste nivelul de cunoștințe generale, eu mi-am luat-o nu neapărat ca s-o citesc, ci ca s-o pot consulta atunci când citesc volume de nonficțiune (cum ar fi cel al lui Bryson sau al lui Alice Roberts de mai sus) și am nevoie să aprofundez anumite subiecte. Nu e nevoie să fii medic pentru a o parcurge, dar nici nu e potrivită pentru o primă introducere în anatomie (de asta am recomandat și una mai accesibilă mai sus). Și asta este o carte pe care o parcurgi fascinat atât de complexitatea și diversitatea funcțiilor corpului uman, dar și de evoluția nivelului cunoștințelor științifice de acum. Medicina a parcurs o distanță imensă de la felul în care era văzut corpul în Antichitate, când au început să fie scrise primele tratate de medicină, până acum, și este, și aceasta, o altă călătorie fascinantă. 

 

 

Ca și restul articolelor din această categorie și lista de mai sus este subiectivă și, evident, incompletă. Am enumerat doar cărți pe care le-am citit sau pe care le-am parcurs cu interes, însă bibliografia este mult mai mare (mai ales dacă puteți citi și în alte limbi). De exemplu, pentru copii mai există și volumele Prima mea carte despre corpul uman și Marea carte a corpului uman, setul educațional Descoperă lumea. Corpul uman, care are un schelet de lemn, planșe de perete, carte cu autocolante sau șabloane cu părți ale corpului, sau Enciclopedia cunoașterii. Corpul uman, o altă enciclopedie ce pare potrivită ca introducere în anatomie de la 10+ ani. Iar dintre cărțile pentru adulți, menționez un volum care cu siguranță s-ar fi regăsit în listă dacă m-aș fi învrednicit să-l citesc, este vorba de Behave. Biologia ființelor umane în ipostazele lor cele mai bune și cele mai rele, de Robert M. Sapolsky, o cărămidă-carte de referință, care mă atrage și mă sperie în același timp și pe care sper s-o „dovedesc” și eu curând. 

 

Laura Câlțea

Laura Câlțea

Cititoare împătimită, m-am apucat de scris din nevoia de a împărtăși frumusețea adunată în cărți. Mai multe despre mine aici.


Articole asemănătoare

Despre ce cu adevărat important pentru mine și despre a #SurprindeEsența

Mi-a plăcut provocarea Silva, atât cea de a-mi acorda un răgaz în liniște ca să meditez la ce contează cu adevărat pentru mine, cât și cea de-a face ceea ce-mi place cel mai mult: să recomand cărți.

Cele mai frumoase cărți citite în 2019

O listă subiectivă a celor mai bune și interesante cărți citite în 2019, dar și a celor mai proaste.

Mall-urile și lipsa de imaginație a spațiilor comerciale moderne

M-am gândit la această legătură între viața noastră mentală și emoțională și spațiile în care locuim vara asta când am citit două cărți care mi-au plăcut enorm de mult: „Wonderland”, de Steven Johnson, și „Scânteia creativă”, de Agustín Fuentes.

0 Comentarii

Scrie un comentariu

Adresa de email nu va fi facută publică.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii

Da   Nu